Skip to main content

Stele


Nu mai străluciti, voi, stele?
Unde vă e-acum lumina?
Prin miliardele de ere
Vi sa ars din voi făclia..

Nu mai strălucesti, tu, soare?
Și să arzi aprins, ca focul?
Dup-atația ani de zile
Ți-ai pierdut și tu azi locul..

Dar tu, inimă ce-ai fost aprinsă
Nici un soare, nici o stea
Din univers desprinsă
Nu iți intrecea lumina

Dar,
De tristețe-ai fost cuprinsă
Și de patimi ai fost stinsă..
Și sa stins din mine soare
Și sa stins din mine stea
Invinsă.

Nu rămane dacât șoapta
O făclie ruginită

Nu rămane decat noaptea
O făcile rătăcită

Dar, de unde vine focul?
Și de unde vin și stele?
Și de unde își au locul,
Dorul și patimile mele.

Și se-aprinde, mă cuprinde
Dragostea de dinainte
O făclie, de iubire,
Arde-acum adânc în mine
Fără de oprire.





Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Chapter 03. Incoherence.

What do I have to say that makes sense? Through all of these last few days, I haven’t had a steady or core feeling. Maybe that one thing is important, or maybe that other one, actually, maybe all of them are, but how do I make sense of it all? How do I even bring them together in this entity that is me? What is meaning? Who am I? As a person, what really defines being myself? I’ve tried so much to find out these past few months, pushing aside this “fake” self. Or is this persona still part of me and I’ve just become more of certain people through growth?   I was at this wedding, a few years ago with my then partner, and it was one of these religious ones, so a lot of what you could do was limited down to eating and talking. Now, I was extremely tired. I think both me and my brother and our fellow partners were, you know, being used to staying up until 2 or 3 in the morning and waking up well into the afternoon. Being summer and all, holiday or sorts, routine was gone through th...
Post a Comment
Read more

Te-ai întreba?

Daca-i trăi în lumea mea Curând, mult prea curând, te-ai întreba De ce e toată-atât de rea, Şi ce o face să tot fie-aşa. Te-ai întreba.. De ce e norul plumburiu, De ce mă mai silesc să scriu, De ce e totul trecător, Şi oare.. de ce toate dor.. Daca-i trăi în mintea mea, Curând, mult prea curând, ai spune că e rea. Te-ai întreba de ce e doar tristeţe, De ce nu văd în toate, frumuseţe.   Te-ai intreba.. De ce sunt gândurile-amare, De ce speranţa-ncet dispare, De ce e totul trecător, Şi oare.. de ce toate dor.. Daca-i vedea sufletul meu Curând, mult prea curând, ai spune că-i prea greu Te-ai întreba, de ce e pururi frământare De ce-i pustia fără de hotare Te-ai întreba.. De ce loveşte valul ne-ncetat, De ce iubirea m-a uitat, De ce frumosu-i trecător, Şi oare.. de ce toate dor..
Post a Comment
Read more

Thoughts.

            So, people talk to each other. Maybe sometimes they talk to themselves alone. On their way to work in their car or hidden at the back of the bus, thinking no one can hear, trying to sort things out. Tired of the loneliness inside their head. Creating other people, other voices, to be there for them. They need it. At least, they believe they do, truly. Considering how strange it is, you’d think they wouldn’t even try. But loneliness is much worse than stigma, that’s for sure, and no ugly stare from some random stranger is ever going to stop them from calming their echoing void inside. You’d be surprise what the voices have to say sometimes, they’re quite amusing when they try. Sometimes they don’t, and it’s quite daunting to even try listening. Or giving them a voice to begin with.             You’d think talking like that makes people insane, or that they must be i...
Post a Comment
Read more