Things my mind makes up.

I betray myself every day, I keep managing to get in my own way I’m full of pain and I don’t know how to heal myself. It’s excruciating at times. The only presence I feel within myself is pain and sadness. As if the screams of the universe are echoing my own. I live forever scarred in this existence I call home. For now, at least, I must survive through this confusion And shatter this reality that is, in fact, just an illusion As if the shinning sun is mirroring my brightness, That I have forgotten deep inside, living in my sadness. Until I learn the ways my soul has made for me: To shine brighter than the stars, from here to infinity And yet, I write, unaware of my own true nature Walking in the dark, so slowly, evolving for my future. When these words will be a beautiful reminder Of the reason I’m here, to simply meander. As if these words, written today on this paper Are showing me the way to become something greater To become myself, as I...

Nu mai străluciti, voi, stele? Unde vă e-acum lumina? Prin miliardele de ere Vi sa ars din voi făclia.. Nu mai strălucesti, tu, soare? Și să arzi aprins, ca focul? Dup-atația ani de zile Ți-ai pierdut și tu azi locul.. Dar tu, inimă ce-ai fost aprinsă Nici un soare, nici o stea Din univers desprinsă Nu iți intrecea lumina Dar, De tristețe-ai fost cuprinsă Și de patimi ai fost stinsă.. Și sa stins din mine soare Și sa stins din mine stea Invinsă. Nu rămane dacât șoapta O făclie ruginită Nu rămane decat noaptea O făcile rătăcită Dar, de unde vine focul? Și de unde vin și stele? Și de unde își au locul, Dorul și patimile mele. Și se-aprinde, mă cuprinde Dragostea de dinainte O făclie, de iubire, Arde-acum adânc în mine Fără de oprire.