Nu mai străluciti, voi, stele?
Unde vă e-acum lumina?
Prin miliardele de ere
Vi sa ars din voi făclia..
Nu mai strălucesti, tu, soare?
Și să arzi aprins, ca focul?
Dup-atația ani de zile
Ți-ai pierdut și tu azi locul..
Dar tu, inimă ce-ai fost aprinsă
Nici un soare, nici o stea
Din univers desprinsă
Nu iți intrecea lumina
Dar,
De tristețe-ai fost cuprinsă
Și de patimi ai fost stinsă..
Și sa stins din mine soare
Și sa stins din mine stea
Invinsă.
Nu rămane dacât șoapta
O făclie ruginită
Nu rămane decat noaptea
O făcile rătăcită
Dar, de unde vine focul?
Și de unde vin și stele?
Și de unde își au locul,
Dorul și patimile mele.
Și se-aprinde, mă cuprinde
Dragostea de dinainte
O făclie, de iubire,
Arde-acum adânc în mine
Fără de oprire.
Comments
Post a Comment