Skip to main content

Ce ar putea să spună?

Nu am tare reușit să mă hotărăsc între ce sfârșit să aleg. 

Şi ce-ar putea să spună norii
În zorii dimineţii?
Cum ar putea fiorul ceţii
S-aducă peste noi fiorii?

Cum ar putea, lumina blândă,
A soarelui ce va răsare
Să fie-oprită de furia tot crescandă
A negrului ce-ncet dispare?

Cum ar putea, iubirea fără de hotare,
Să fie-oprită de pofte trecătoare?
Şi ce-ar putea să spună cerul
În ziua când îi vom afla misterul?

Ce ar putea să spună valul
În ziua când se va opri calvarul?
Şi ce-ar putea să spună stânca
Ce-a fost lovită ne-ncetat
Când tot ce-a fost va fi iertat
Şi va avea izbânda?

Ce ar putea să spună omul
În ziua cea măreaţă?
Căci nu va fi ascuns de norul
Şi de-nfiorătoarea ceaţă.
Nu va putea să spună
Că-n viaţa lui n-a fost lumină
Şi n-ar putea s-acuze dragostea
Ce-a fost acolo pururea!
Nu va putea să spună nici că cerul
Nu a ascuns vreodat` misterul.
Nu va putea s-acuze valul
Căci şi acesta s-a oprit,
Să spună că din tot calvarul
Măcar odată Stânca nu l-a izbăvit!

Ce ar putea să spună omul
În ziua cea măreaţă?
Decât, cu-o lacrimă pe faţă,
Să vada-cum tot adevărul!
Să vadă cum doar Creatorul
I-a dat viaţă!

....

Ce ar putea să spună oare
În ziua sfântă, ziua mare,
Decât cu-o lacrimă pe faţă,
Cu flacăra ce-a ars, şi dorul,
Să mulţumească pentru-izvorul
Care i-a fost în inimă, o viaţă!

....Sau?....

Ce ar putea să spun-atunci
În ziua cea din urmă?
Decât cuprins de răni adânci
Privind la a Lui sfântă turmă,
Cu-amărăciune inima să-i plângă..

Să-L vadă pe acel ce i-a dat viaţa
Care-a avut mereu speranţa
Că se va-ntoarce într-o bună zi
Cu El pe veci pentru-a trăi..

Să vadă locul lui, sortit,
În care are-acum de pătimit.
Şi, cu tristeţea-i tot crescândă,
Privind la viaţa sa din urmă,
Văzând, că a putut avea izbândă..
Ce-ar mai putea el să răspundă?

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ice and fire?

A fost o vreme în care un anumit film începea cu o anumită poezie.. Nu mi-a plăcut aşa că am făcut asta: There was a time when a specific movie began with a specific poem.. I did n`t like it, so i did this: Some say the world will end in ice, Some say it`ll surely end in fire So blind, believing you`ll die twice ‘Cause that is what your heart desires. We live our life while closing eyes Believing there is no afterlife Believing there is no higher power We risk our lives to favor liars Believing that we have control..  We are mistaken as we believe, That we`ll have something up our sleeve.. Tomorrow is simply, a dices` roll A fate not made by us, But made by Someone we can trust!.. ....................... No love, no mercy, no respect.. The world will end just from neglect That ice and fire thing is overrated While our true feelings are foolishly.. underestimated.
Post a Comment
Read more

Thoughts.

            So, people talk to each other. Maybe sometimes they talk to themselves alone. On their way to work in their car or hidden at the back of the bus, thinking no one can hear, trying to sort things out. Tired of the loneliness inside their head. Creating other people, other voices, to be there for them. They need it. At least, they believe they do, truly. Considering how strange it is, you’d think they wouldn’t even try. But loneliness is much worse than stigma, that’s for sure, and no ugly stare from some random stranger is ever going to stop them from calming their echoing void inside. You’d be surprise what the voices have to say sometimes, they’re quite amusing when they try. Sometimes they don’t, and it’s quite daunting to even try listening. Or giving them a voice to begin with.             You’d think talking like that makes people insane, or that they must be i...
Post a Comment
Read more

Friends..

M-am gândit să pun şi un dialog de anul trecut.. A short dialog ue I had last year.. My friend.. I have a friend. My closest friend With who I`d travel to the end And when in need, his help would lend. And every law with him I`ll bend. He is my closest and best friend. He is like none I`ve ever had! He made me laugh when I was sad, He calmed me down when I was mad. And even tears he would shed, And even days he`d sternly beg For me. At me. And with one goal: He wanted me to have more soul. 'Cause I`ve set m' ambitions low And he just wished to see me grow. Never refuse. Never say no. .............................. Years have passed, so slow and one by one The downfall of my friend has now begun. Engulfed in fortune and in gold He has forgot about his Lord. Consumed by power and control He has become a demons` doll. I tried. I helped him as I could, But he was stubborn and he was fooled. "I don`t need your or your Gods` help I wil...
Post a Comment
Read more